The Romanian Constitutional Court has recently analysed[1] the constitutionality of art. 60 para. (1) letter (c) of the Labour Code regarding the (non) dismissal of pregnant employees. Although the Romanian Constitutional Court concludes that the above provisions do not violate the Romanian Constitution, it clarifies the fact that an employer is entitled to dismiss any of its pregnant employees for reasons not connected to their pregnancy.
While the Government Emergency Ordinance No. 96/2003[2] regarding the protection of maternity at work expressly provides that an employer is not allowed to dismiss its pregnant employees for reasons directly related to their condition, the provisions of the Labour Code are not so clear (i.e., the Labour Code does not make any distinction, it just states that the pregnant employee cannot be dismissed). Therefore, these two pieces of legislation have led to multiple controversies.
When is an employer allowed to dismiss a pregnant employee?
While analysing the constitutionality of art. 60 para. (1) letter (c) of the Labour Code, the Romanian Constitutional Court stated the following:
- all legal provisions regarding the maternity protection must be interpreted as a whole and the lack of clarity in art. 60 para. (1) letter (c) of the Labour Code should not be construed as prohibiting dismissal for disciplinary reasons; and
- the prohibition of a pregnant employee’s dismissal is strictly limited to her condition and not to other cases in which the termination of the employment agreement is the result of disciplinary offenses, serious misconduct, unjustified absence from work, generally non-compliance with work discipline, economic reasons or collective redundancies.
Thus, such a dismissal decision for reasons unconnected with the employee’s pregnancy is valid, provided the employer relies on one of the legal grounds for dismissal. Only if a dismissal decision is taken for reasons essentially connected with the employee’s pregnancy, the employer will be in breach of the prohibition on dismissal laid down in art. 60 para. (1) letter (c) of the Labour Code and the dismissal decision can be invalidated.
[1] Decision No. 1 dated 14 January 2020, published in the Official Gazette No. 232 dated 21 March 2020.
[2] Published in the Official Gazette No. 750 dated 27 October 2003.
*This ePublication is provided by Radu Taracila Padurari Retevoescu SCA and is for information purposes only. It does not constitute legal advice or an offer for legal services. The distribution of this document does not create an attorney−client relationship. If you require advice on any of the matters raised in this document, please call your usual contact at Radu Taracila Padurari Retevoescu SCA at +40 31 405 7777.
Concedierea salariatelor însărcinate: mit sau realitate?
Curtea Constituțioanlă a României a analizat recent[1] constituționalitatea art. 60 alin. (1) litera (c) din Codul Muncii care interzice concedierea salariatelor însărcinate. Deși Curtea Constituțională a României conchide că prevederile de mai sus nu încalcă Constituția României, clarifică faptul că un angajator are dreptul să concedieze pe oricare dintre salariatele sale însărcinate pentru motive care nu au legătură cu starea de graviditate a acestora.
În timp ce Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 96/2003[2] privind protecția maternității la locurile de muncă prevede în mod expres că un angajator nu are dreptul să își concedieze salariatele însărcinate din motive care au legătură directă cu starea acestora, prevederile din Codul Muncii nu sunt la fel de clare (i.e., Codul Muncii nu face nicio distincție, ci prevede doar că salariata însărcinată nu poate fie concediată). Prin urmare, aceste două acte normative au creat multiple controverse.
Când poate un angajator să concedieze o salariată însărcinată?
Analizând constituționalitatea art. 60 alin. (1) litera (c) din Codul Muncii, Curtea Constituțională a României a dispus următoarele:
- toate prevederile legale referitoare la protecția maternității trebuie interpretate în ansamblu, iar lipsa clarității art. 60 alin. (1) litera (c) din Codul Muncii nu trebuie interpretată în sensul în care se opune unui concedieri pentru motive disciplinare; și
- interzicerea concedierii unei salariate însărcinate este strict circumscrisă la motive care au legătură directă cu starea acesteia, iar nu în ceea ce privește celelalte cazuri în care încetarea contractului individual de muncă este urmarea unor abateri disciplinare, abateri grave, absenței nemotivate de la locul de muncă, nerespectării disciplinei muncii în general, motive economice sau a unor concedieri colective.
Prin urmare, o astfel de decizie de concediere pentru motive care nu sunt legate de starea de graviditate a salariatelor este valabilă, cu condiția ca angajatorul să se bazeze pe unul dintre motivele legale de concediere. Numai în cazul în care o decizie de concediere este luată pentru motive care în esență au legătură cu starea de graviditate a salariatei, angajatorul încalcă interdicția de concediere prevăzută la art. 60 alin. (1) litera (c) din Codul Muncii și decizia de concediere poate fi invalidată.
[1] Decizia nr. 1 din data de 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 232 din data de 21 martie 2020.
[2] Publicată în Monitorul Oficial nr. 750 din data de 27 octombrie 2003.
*Această ePublicație este furnizată de Radu Tărăcilă Pădurari Retevoescu SCA în scop exclusiv de informare și nu reprezintă asistență juridică sau o ofertă pentru acordarea de asistență juridică. Distribuirea acestui document nu dă naștere unei relații avocat-client. În cazul în care doriți să solicitați asistență juridică cu privire la oricare dintre aspectele analizate în acest document, vă rugăm să vă adresați persoanei obișnuite de contact în cadrul Radu Tărăcilă Pădurari Retevoescu SCA la +40 31 405 7777.
